Au fost foarte multe filme de cinema la TIFF zilele acestea. Au fost și filme care nu erau de cinema, ceea ce este, totuși, în mileniul curent, mai mult un detaliu. Au fost filme frumoase, filme tragice, filme comice, filme impresionante, filme care vor fi date uitării până ajungi la Turda (tot în județul Cluj), filme erotice, filme clasice, filme din viitor.
Marele Premiu i-a revenit unei pelicule din Georgia, ceea ce nu poate fi decât bine. Bravo, filmului georgian!
Eu aș vrea să vă rețin atenția cu un film românesc. Și, desigur, fac o reverență față de Mastercard, care de unsprezece ani este partener principal al TIFF și care în acest an a avut inspirația să-mi ofere o invitație de a vedea primul meu TIFF (care mi-a plăcut atât de mult încât îl voi păstra unic).
TIFF, în retrospectivă, așadar. La TIFF 2017 – mai ales – a venit domnul Alain Delon, asta vom ține minte și peste decenii. A pășit ferm pe covorul roșu, seducând publicul, care părea că l-a așteptat cum altădată pe americani.
A primit Premiul pentru Întreaga Carieră, a participat la Gală, s-a declarat îndrăgostit de femeile din țara noastră (cum altfel?), a dat asigurări că nu e încă gay și că e mai bine să fii Alain Delon dincolo de granițele Franței.
A mai povestit de ce nu mai merge pe la Cannes, și altele. A fost degajat, a sărutat mâini de dame , ca în secolul XX. Și a fost unanim elogiat pentru fizicul dumisale la frumoasa etate de 81 de ani.
Organizatorii festivalului s-au declarat la rândul lor mulțumiți. Președintele Tudor Giurgiu a închis ediția a 16-a socotind-o cea mai reușită de până acum, și s-a despărțit de minunatul public de la Cluj până la anul, când vom avea #TIFF17. Festivalul este, așadar, în plină adolescență.
Verlaine, Rimbaud, iubirea gay, poezia
De la Gala de premiere, de la Teatrul Național din Cluj, am reținut dorința de a-i fi înmânat un premiu profesoarei Adela Stan (de la Turda), care le-a recomandat copiilor să vadă acasă filmul “Eclipsă totală”, care surprinde și relația homosexuală între Arthur Rimbaud și Paul Verlaine, ceea ce a stârnit iritarea unui părinte (deși filmul era recomandat pentru acasă, unde elevii – de clasa a X-a – se presupune că sunt supravegheați de părinți; și nici nu avea interdicție de vizionare sub 18 ani în România). Profesoara a explicat că actul ei didactic era menit să prezinte o epocă boemă și decadentă, în care s-a născut o poezie aparte.
Profesoara nu a putut fi prezentă sâmbătă seară la Cluj, dar și-a arătat încântarea pe facebook, iar Tudor Giurgiu le-a recomandat celor încuiați la cap să se uite în jurul lor. Așa le-a recomandat.
Foarte important este că TIFF a reușit să creeze tradiții. De exeplu, Mastercard a acordat și în acest Premiul Publicului, una dintre cele mai populare distincții ale Festivalului. Spectatorii au votat în sălile de cinema, după fiecare proiecție. spectatorii au ales. În acest an a câștigat “Piatră pe inimă” de Gudmundur Arnar Gudmundsson.
Totul s-a încheiat cu o nouă petrecere epocală, pe un deal care străjuiește orașul. Și a fost noapte albă și s-a făcut dimineață (aici, amintirile sunt mai degrabă fragmentate, dar e de înțeles – s-a petrecut, nu s-a glumit).
Noua modă: filmele cu ziariști
Cât despre filmul românesc despre care voiam să vă atrag atenția, el va intra în cinematografe la sfârșitul lunii septembrie. Se numește Breaking News. E în regia Iuliei Rugină.
A apărut o nouă modă în noul nou val al cinematografiei românești. Se fac filme cu ziariști (vezi și Fixeur, și nu numai). Sunt preferați reporterii de televiziune. Așa este și Breaking News. Cu un reporter de televiziune (Andi Vasluianu) care intră în direct chiar în timp ce are loc o explozie, colegul său cameraman urmând a muri. Va merge în provincie să facă un material in memoriam. Aici îi va întâlni familia și mai ales pe fiica adolescentă a răposatului (excelent rol Voica Oltean, o tânără de aproape-optișpe-ani). Și va fi emoționant. Pe ascuns, spectatorii mai șterg câte o lacrimă.
Va fi ironizată muzica superficială a timpului nostru, și i se va face elogiu lui Otis Redding, ceea ce este – de oriunde am privi – un mare pas înainte în cinema-ul românesc.
E un film care vă va da de gândit, chiar dacă adevărații reporteri de televiziune ar ridica obiecții la fiecare secvență (ceea ce nu înseamnă că pentru restul oamenilor, el nu va fi înțeles ca un film veridic).
S-a muncit mult pentru Breaking News. La scenariu s-a început lucrul în urmă cu zece ani. Și, mai ales, a fost făcut cu suflet, ceea ce se vede. Nu sunt critic de cinema, și n-am nici cea mai mică intenție să devin.
Nefiind, nu am decât două unități de măsură: spune ceva. Sau nu spune nimic. Breaking News spune ceva.
Așa cum, mai departe, TIFF-ul spune ceva. E unul dintre, totuși, puținele festivaluri din România care spun ceva. Sigur, are șaipe ani. A crescut și e rebel și are tot viitorul înainte și știe el mai bine, nici nu-și mai ascultă părinții, își croiește singur drumul.
Dar! TIFF-ul lasă în urmă momente de neprețuit. Și, dincolo de ierarhiile oficiale, fiecare ia acasă ce film consideră. Căci acest festival este nu doar despre filme, este – din plin – despre libertate. Eu rămân la Breaking News.
A fost #priceless.
