Cartea Intermitențele morții (traducere din limba portugheză de Georgiana Bărbulescu) a fost publicată la Editura Polirom, cel mai recent în anul 2013.
Scumpe domnule Saramago, vă scriu întrucât tocmai am citit, după o viaţă în care o aşteptasem, fără să ştiu că tocmai pe ea o aştept, cartea Intermitenţele morţii. Sunt încredinţat că aţi aflat de admiraţia pe care v-o port, alături de alte milioane de oameni. Vă asigur că zvonurile despre această admiraţie nu sunt deloc nefondate. Aşa este: sunt copleşit de cărţile dumneavoastră. Le citesc şi le recitesc de un deceniu, de când v-am auzit prima dată numele şi mi s-a părut că este cântat, nu rostit ca toate celelalte nume. Daţi-mi voie să mă explic.
Sunt ziarist de presă scrisă, reporter, în cele din urmă, şi nu mă ruşinez cu meseria mea, toţi trebuie să ne câştigăm din ceva traiul, nu-i aşa? Ştiu că nu mă veţi judecă prea dur pentru această întâmplare, nu sunteţi dumneavoastră omul.
Şi ce vreau să vă povestesc: demult, tare demult, am discutat îndelung cu un poet orb despre Eseu despre orbire. Nu îi plăcuse cartea dumneavoastră şi mi-am notat critica sa: „O prostie!“. Era aspru la critică, vedeţi bine, îi preferă pe orbii lui Sábato. Nu l-am combătut, nu sunt orb, nu sunt nici măcar poet, nu pot să ştiu ce a văzut el. Refuz comparaţiile între scriitori. Nu le găsesc nici o noimă. Fiecare scriitor este acel scriitor.
Şi, scumpe domnule Saramago, vă scriu, abia acum, pentru că Intermitenţele morţii m-a tulburat, m-a tulburat cu adevărat.
Îmbătrânesc şi tot mai puţine mai au forţa de a mă tulbura. M-am gândit adeseori, chiar şi eu, la cum ar arăta lumea noastră dacă moartea şi-ar suspenda activitatea. Mulţi am făcut-o, ceea ce nu vă scade cu nimic din merit, ba dimpotrivă. Domnia voastră şi numai domnia voastră aţi fost capabil să creşteţi din această idee o asemenea carte. Cine altcineva ar mai fi putut avea un asemenea acces la esenţă şi la parabolă?
Şi, mai mult, scumpe domnule Saramago, vă pizmuiesc pentru această frază de început şi de încheiere: „A doua zi nu a murit nimeni”. Asta nu mai e literatură, asta e magie. Tolstoi dacă eşti, trebuie să admiţi – aici – perfecţiunea care decurge dintr-o inspiraţie înaltă.
Scumpe domnule Saramago, am auzit de multe ori obiecţii legate de scrisul dumneavoastră, dar am tăcut. Nu mă simt vinovat pentru tăcerea mea. Am auzit că polemizaţi excesiv şi uneori pueril cu religia, că vă luaţi de guler cu Dumnezeu (deşi nu credeţi în existenţa lui Dumnezeu), că aveţi standardele morale ba prea severe, ba prea relaxate. Nu pot să spun întocmai ca poetul orb – „Nişte prostii!“ –, dar pot să spun că toate acestea sunt nişte neînţelegeri. Nu este, fireşte, obligaţia unui autor să lămurească neînţelegerile cititorilor săi – fiecare carte ar trebui să se poată apăra singură. Voiam, totuşi, să mă confesez: m-au întristat aceste neînţelegeri. Deşi, dacă stăm să cugetăm mai adânc, ele arată tocmai că aţi avut dreptate în consideraţiile dumneavoastră despre natura umană. Omul chiar este aşa cum l-aţi descris.
Şi mai vreau să vă spun, scumpe domnule Saramago, că mă înduioşează naivitatea dumneavoastră – naivitatea, da!, căci şi inteligenţele mari pot da naivităţi enorme – în chestiunea politică. Felul în care vă încredeţi că guvernele caută, totuşi, să rezolve probleme. Pur şi simplu mă dezarmează această credinţă! Vedeţi dumneavoastră, noi, aici, în Răsărit, suntem învăţaţi să trăim în contra guvernelor noastre, care nu sunt alcătuite din simpli hoţi şi incompetenţi, ca pretutindeni, ele sunt, mai ales, compuse din cetăţeni cărora nu le pasă. Ideea că unui guvern aici, la noi, în Răsărit, i-ar păsa dacă moartea şi-ar suspenda activitatea… Am râs, am râs temeinic de o asemenea ipoteză. Vă asigur, domnul meu, de tot dezinteresul guvernanţilor noştri.
Scumpe domnule Saramago, în definitiv voiam să vă spun că abia aştept să ne întâlnim. Aş vrea să discutăm preţ de o eternitate despre moarte şi alte câteva lucruri la fel de însemnate. V-aş rămâne îndatorat, dacă v-aţi putea găsi răgazul.
Articol publicat în Suplimentul de Cultură, Nr. 535 / 19 septembrie 2016.
