Romanul „Fiica Estului” (traducere din limba spaniolă de Mariana Sipoş) a fost publicat la Editura Polirom în anul 2017.
Scumpă doamnă, am primit cândva cartea dumneavoastră Corazón de napalm. Era în limba spaniolă, pe care o cunoșteam, dar nu la un nivel care să îmi permită să vă descopăr arta. M-a încântat – cât puteam fi încântat, dată fiind bariera aceasta.
Au trecut anotimpuri și am primit și Fiica Estului, tradusă în limba română, de data aceasta. Nu vă ascund că am fost reticent: o scriitoare din Barcelona care să scrie romane despre sângele Balcanilor? Trebuie să admiteți că era neașteptat.
Noi, românii, trăim după complicatele reguli ale acestei regiuni (deși ne socotim excepționali, latini!), și nu înțelegem nimic din aproapele nostru. Bineînțeles că greșeam cu reticența mea.
Privirea dumneavoastră aruncată de departe a reușit să vadă tot ceea ce noi, trăind atât de aproape, nu mai vedem. Nu vă spun nimic nou: trăiesc prea mulți orbi în Balcani.
Scumpă doamnă, ați scris o capodoperă, și – din nou – nu vă spun nimic nou. Am mai văzut cărți documentate la acest nivel (excepțional), dar nu am mai văzut cărți atât de documentate scrise în același timp cu inima.
Destinul Anei Mladic, fiica lui Ratko Mladic, destin tragic, precum știu și cei care nu știu prea multe despre destrămarea Iugoslaviei, îmi era, totuși, prea puțin cunoscut. Căci am încercat să mă feresc de rănile vecinilor, am lăsat să crească între mine și istoria lor un zid. Nu din ignoranță, ci din durere. Le simțeam prea aproape, în suflet.
Scumpă doamnă, este formidabil ce ați reușit să faceți cu Ana Mladic și prietenii ei într-un restaurant Mc Donald’s din Moscova (cel mai mare din lume), cum dați dreptate și ideii de patriotism, și ideii de înțelegere între oameni dincolo de orice graniță (pe care, personal, o îmbrățișez).
Și, cel mai mult, m-a bucurat grija cu care călcați printre mormintele celor care au trăit pe aceste locuri, și au avut speranțe, și onoare, și au ucis și s-au răzbunat, în brutala trecere a timpului.
Scumpă doamnă, deși literatură (cea mai înaltă literatură), cartea dumneavoastră este cea mai bună istorie a Balcanilor pe care am citit-o de la Slavenka Drakulici încoace.
Și cred că nici aceasta nu e o întâmplare: numai femeile au înțeles până la sfârșit ce s-a întâmplat aici.
Foto: Alberto Gamazo / Jotdown.es
Articol publicat în Ziarul Metropolis, 19 iulie 2017.
