Tanța este una dintre cele cinci surori ale Mihaelei. Ea nu a fost primită în serviciu în baza faptului că nu corespundea cerințelor.Tanța voia să se angajeze femeie de serviciu. E convinsă că n-au primit-o fiindcă este țigancă. A făcut și plângere la “Forțele de muncă”. Acolo, o doamnă i-a spus că se cunoaște practica, dar că “asta e situația”.
Tanța și Mihaela sunt surori. E mai mare Tanța. Are doi copii. Două fete: Alexandra, căreia i se spune și Ionela, are treisprezece ani și e abia în clasa a doua, la “A doua șansă”. Au fost probleme în ceea ce o privește. Ce s-a întâmplat? “Altercații cu șmecherii din cartier, din cauza fatei. O jigneau, o băteau. Copiii între copii. Și la ședință, vă dați seama, mi-am spus și eu oful, au început să zică în contra mea și aia, și aia, mamele ălora, fiind mai multe ele, a treia oară n-am mai rezistat, decât să ajung cu ele la bătaie, dădeau și ele, dădeam și eu, am preferat să-mi retrag fata de la școală și am ținut-o acasă. Acum merge la Școala 168, e mai bine. A învățat să scrie mai bine, să citească.” Fata confirmă: așa e, citește mai bine, scrie. Ce a fost a fost. Acum se ține. Cea mică e Ștefania. Tocmai se uita la Scooby Doo când le-am trecut pragul. Mama lor le descrie așa: “Una (n.m. – Alexandra) – neagră, ca mă-sa. Alta – albă, ca ta-su’ ”.
Era sâmbătă când ne-am întâlnit. Tanța reclama o problemă de sănătate, așa, ca o amețeală, care o tot zăpăcea de cap de câteva zile. Soțul Tanței lucrează – tot cu ziua. Problema acestei femei este că nu are posibilitatea să facă acte pentru a trece casa de pe numele soacrei ei pe numele soțului Tanței. Au fost și la un notariat, s-au interesat. E nevoie de bani mulți. De unde bani? Necazul e așa: casa asta e moștenire de la părinții soacrei Tanței. Mai sunt alte două persoane (și moștenitorii lor) care au drept de proprietate pe proprietatea de acolo. Iar soțul Tanței nu este fiul soacrei Tanței. Femeia doar l-a crescut, nu l-a adoptat niciodată legal. Toată strada știe că ea l-a crescut, tot cartierul. Degeaba. În fața legii, acest argument nu contează. Tanța ar vrea să facă un act de vânzare-cumpărare cu bătrâna (care are acum șaptezci și șapte de ani, și nu se simte prea bine), pentru a nu fi atacată în instanță de ceilalți care au drept pe curtea de acolo. Nu vrea decât partea lor legitimă – puțin peste cincizeci de metri pătrați – atât, nu mai mult.
Soțul Tanței a fost găsit de niște țigani într-un coșuleț, plutea pe apă. În Giulești Sârbi, pe vremuri, era o carieră de piatră, acum abandonată. Acolo era ca un lac, așa, mic. Acolo l-au găsit țiganii. S-a aflat cazul. Era dintr-o familie cu cinci frați, mama lor plecase în lume să se recăsătorească, să-și refacă viața, tatăl căzuse la pușcărie. Țiganii i l-au adus femeii care avea să-l crească. Ea nu avea copii. I-a mulțumit bunului Dumnezeu, l-a luat și l-a crescut ce era să facă? Femeia (soacra Tanței) a muncit și ea la Institutul Pasteur, a fost și la curățenie, a dat cu mătura, nu i-a fost rușine, i-a plăcut munca, acum a căzut la bătrânețe, nu mai poate nici să meargă. O ține ceva în piept și nu mai are putere. Soțul ei conducea un camion mare, era șofer acolo, la Institut. A murit de zeci de ani.
Tanța vrea să muncească, dar nu o primește nimeni. A reclamat și la „Forțele de Muncă” faptul că e discriminate. Au dat din umeri, iar o doamnă i-a spus că “asta e situația, cunoaștem, nu sunteți dumneavoastră singura care s-a plâns.” De lucrat, a mai lucrat, totuși, pe la curățenie, pe la scări de bloc, pe la patroni, a făcut și ore suplimentare, nu i le-a plătit nimeni niciodată. Tanța a tăcut. A terminat opt clase are și diplompă de mediator sanitar, dar s-ar mulțumi să fie femeie de serviciu. Altceva nu se pretinde.
Și spune Tanța:
Eu, mă iertați, vedeți cum arăt, sunt țigancă rău. Sunt neagră, ce să mai! Nu-mi dă nimeni de muncă. Am sunat la anunț și mi-a zis în față că nu mă iau că sunt țigancă. Mi-a răspuns o doamnă. „Nu vă supărați, ce sunteți dumneavoastră?”. „Păi, sunt țigancă, doamnă.” „Ne pare rău, nu avem nevoie”. Altădată i-au spus că nu corespunde cerințelor. Atunci s-a cam enervat și ea și a întrebat: „Ce cerințe, doamnă, ce vă trebuie aici, fotomodele?”.Tanța voia să se angajeze femeie de serviciu
Se face ora despărțirii. Vorbim cu Tanța, vorbim cu Mihaela. Ne fac acest cumplit rezumat al decăderii Giuleștilor: părinții lor au avut toată viața de muncă, au lucrat la Fabrică, la Semănătoarea, iar acum ele, cu CV-uri băgate pe internet, nu-și găsesc nici femeie de serviciu.
„Vor veni copiii fraților lu’ asta bătrână și mă vor da afară din casă. La o japcă vine toată lumea. Partea bătrânei vreau, niciun plus, niciun metru în minus: cincizeci și doi de metri. Să scrie acolo Ioniță Tanța – i s-a dat cutare-cutare.”
Tanța Ioniță, din Giulești Sârbi
Întâlnirile cu oamenii din Giulești Sârbi au fost facilitate prin proiectul “Grup Local de Inițiativă pentru dezvoltarea comunității Giulești Sârbi”. Le mulțumim, pe acastă cale, pentru sprijin, și prietenilor de la Muzeul Culturii Romilor și de la Asociația RomanoButiQ.
