Ce se poate spune despre un Dinamo – Steaua în care s-a făcut tot ce era româneşte posibil pentru un fotbal bun?
Este cunoscut răspunsul acelui cetățean care ieșind din cinema a fost întrebat cum a fost filmul. El, cetățeanul, a dat cel mai onest și mai bun răspuns din câte se pot da. El a răspuns: „românesc”. Poate să pară o desconsiderare, dar nu este neapărat așa. Românești sunt foarte multe prin lumea noastră, dacă nu totul.
În egală măsură, românesc a fost și eternul derby, ciocnirea titanilor din fotbalul nostru, duminică, pe înserat, în „Groapă”. A fost spectaculos, da, dar într-un înțeles strict românesc, a avut ritm, așa este, dar un ritm românesc, a fost încins, desigur, dar e vorba despre o fierbânțeală românească.
Circulă, de ceva vreme, în spațiul public o expresie splendidă, a cărei paternitate este revendicată de mai multe persoane, nu neapărat publice. Această expresie este: „a face tot ce este românește posibil”. La Dinamo-Steaua chiar s-a făcut tot ce a fost românește posibil.
Reghecampf și-a motivat echipa cel mai bine românește posibil, a acuzat arbitrajul, asemenea, s-a rățoit la cei care nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor sale, comunicându-le prompt că Steaua nu este o grădiniță. Nu e o grădiniță, dar ce e? Mister.
Până și bietul Neubert pare că a ajuns să facă tot ce este românește posibil. Marica a făcut și el la fel, și nu a reușit să termine meciul în picioare, deși e foarte posibil ca așa să-și termine visul european, ceea ce deschide calea golgheterilor noștri iuți la reușite pe la porțile Orientului și în liga secundă spaniolă.
Rednic a făcut de asemenea tot ce a fost românește posibil. N-a reușit să îi învețe numele lui Niță, portarul, confundându-l cu un anumit Nițu. Cine este Nițu? Nu cunoaștem. Stresul, oboseala, temperatura înaltă a partidei sunt de vină.
Până și ridicola cocoșeală a lui alde S. Filip tot românească a fost, ba chiar și acel Hamroun a reacționat foarte românește.
A fost frumos Dinamo-Steaua: Eric Bicfalvi și-a arătat noua față – s-a dedulcit la goluri prin Ucraina, Alex Chipciu continuă să se caute, crezându-se totodată urmărit de toate privirile românești, inclusiv de cele ale oamenilor străzii, după cum ne-a anunțat deja. Tamaș nu a învățat nicio înjurătură nouă, și veți obiecta, poate, că asta nu e românește posibil. Ba este: așa arată aroganța românească. Să te crezi superior până și în vocabularul de jos.
A fost frumos Dinamo-Steaua, un egal mare doar pentru Astra Giurgiu, dar vorbim de o frumusețe de-a noastră, românească, așadar mai degrabă închipuită. Trăim în hiperbolă, suntem excesivi, n-avem de ales ca să nu fim nuli, după cum știm de la un mare filosof român, firește nihilist.
Chiar și galeriile au făcut ce era românește posibil ca să asigure spectacolul. E de consemnat știrea că galeria stelistă a făcut chiar și act de prezență, ceea ce nu s-a mai întâmplat de când această echipă și-a rătăcit istoria, deci identitatea.
A fost frumos, românește vorbind.
Articol publicat în Gazeta Sporturilor, 9 martie 2016.
