Un interviu fără prejudecăți cu Maria Obretin, actriță de teatru (joacă la Godot și Bulandra) și film (are rolul principal feminin în serialul „Umbre“, difuzat de HBO începând cu decembrie 2014, apoi va filma cu un mare regizor român, proiect despre care nu vom vorbi pe larg încă). Așadar: ea este Maria Obretin, viitor star de cinema în țara noastră.
Care sunt actorii tăi preferați din țara noastră?
Nu-mi place întrebarea asta. Îmi plac mulți actori și cred că una dintre durerile acestei generații e că tinerii, care nu au unde să joace, se întâlnesc și joacă ei între ei, nu mai au loc întâlniri cu mari actori. Nu mai învață de la cei mai în vârstă, nu mai preiau din energia lor.
Tu ai mai prins asemenea întâlniri?
Da. Am avut supernoroc, am lucrat și cu Mariana Mihuț și…
Își pleacă Rebengiuc urechea către tine la „Ivanov”, la Bulandra, nu?
Să știi că e foarte drăguț și atent și îmi mai spune chestii: „Mărioară, acolo e puţin cam mult“. Îl ador când face aşa, că îi pasă, că vrea să fiu bine.
Unde ai călătorit?
Am călătorit peste tot, în Lisabona, în Paris…
În ce cadru?
De unde ai știut să pui întrebarea asta?
Meseria.
O mare perioadă am călătorit cu frații mei creștini de la Taizé, care e o localitate în Franța, unde un preot, Frère Roger, a făcut o comunitate unde se întâlneau creștinii, catolici, protestanți, din ăștia, și în fiecare vară ne întâlneam la Taizé și în fiecare iarnă într-un oraș european.
Ești penticostală sau ceva?
Nu, nenică. N-auzi? Sunt creștin-ortodoxă nici măcar prea practicantă. Și ca să pot participa la programul ăsta trebuia să strâng un număr de prezențe la biserică și pe baza prezențelor ăstora puteam pleca.
Cum ai intrat dumneata în această combinație bizară?
Omul găsește când caută. Pe vremea aceea nu se pleca așa de ușor din România, era înainte de Uniunea Europeană, și era mare lucru să pleci. Eram deja studentă la teatru (n.m. – Maria Obretin a studiat înainte de Teatru trei ani Limbile Clasice). Făceam cu rândul la biserică și am călătorit prin toată Europa.
Păcătuiați în cadrul întâlnirilor cu frații creștini?
Nu, eram caști. Întâlnirile au fost în Hamburg, Lisabona, Paris, orașe foarte tari. Cu ei puteam călători ușor și comunitatea e foarte mișto.
Acum, tot așa, cu ei?
Nu. În primul rând că programul e valabil până în treizeci de ani. De la un moment dat, fiind o actriță prosperă, am început să călătoresc singură sau cu maică-mea.
Ești prosperă?
Sunt o partidă, de fapt.
Unde locuiești?
Pe Liviu Rebreanu, numărul 5. Se construiește un mall vizavi. A fost o bază sportivă înainte. Am pus și poze pe facebook – într-o dimineață am ieșit eu la cafea pe balcon și pe pajiștea din fața blocului pășteau trei elefanți.
Ce căutau elefanții acolo?
Era un circ acolo, instalat peste noapte, de care eu nu știam, evident. Acolo sunt niște macarale acum, vor face mall-ul, dar, lasă, nu-i nimic, că facem cumpărături de la reduceri.
Îți place shopping-ul?
E una dintre puținele mele bucurii.
Ești fragilă psihic?
Sunt destul de fragilă, da.
Ai fanii tăi – care vin la teatru pentru tine, să te admire?
Sunt câțiva, nu știu pe ce baze, dar sunt.
Îți dau flori, ce-ți fac fanii?
Mai vorbim pe facebook.
Le frângi aripile speranțelor?
Da, vreau să rămân de neatins.
Nu te-a atins niciun fan?
Nu. Trebuie ținuți la respect, căci altfel unde s-ar ajunge? La vârsta mea nu mai speri nimic, și dacă a dispărut credința…
Crezi în bunul Dumnezeu?
Am o zonă din asta. Cred.
Țara noastră încotro se îndreaptă?
Sper să se îndrepte. Mai am fanatisme din astea cu țara, dar îmi trec repejor.
Crezi în țara noastră?
Nu-ți răspund, fiindcă aș fi foarte rea și n-am chef. Cred în câțiva oameni care o să tragă de ceilalți să ne salveze țara.
În cine?
Cred în oamenii curați și muncitori.
Te măriți?
Îmi plac bărbații.
Nu aș vrea să te citez cu asta.
(Râde). Nu mă mărit, sunt greu de dus. Când ești pe toți pereții și trebuie să te adune omul mereu… Habar n-am dacă mă mărit. E și asta o întrebare a vieții mele.
Interviu publicat și pe www.eva.ro.
