Am văzut premiera spectacolului “Viză de clown”, la Odeon, pe un text de un umor brutal, semnat de Saviana Stănescu.

Saviana Stănescu a plecat și ea la New York, New York, să-și întâlnească destinul. La două săptămâni după ce a ajuns în Statele Unite ale Americii, Turnurile Gemene erau spulberate. Nu s-a întors în România, a rămas, a continuat să învețe să scrie piese de teatru în care personajele ies pe scenă ca din oglindă. A scris piese de teatru și ele s-au jucat în toată lumea și încă se mai joacă. În engleză, în original, “Viză de clown” sună încă mai bine: Aliens with extraordinary skills.

Faptele care stau la baza “Vizei de clown” sunt oarecum adevărate. Un român și un ucrainian chiar au adus pe Tărânul Făgăduinței sute de visători cu vize false de artiști de circ. Saviana Stănescu se oprește asupra destinului a doi dintre ei – botezați explicit comercial Nadia și Borat. În America, Nadia devine Ginger cum și Borat devine Steve.

Textul e uneori fermecător, alteori frivol, câteodată previzibil, dar cel mai important e autentic: așa e viața unui emigrant ilegal în Statele Unite ale Americii la începutul secolului XXI. America a fost și încă este cel mai complicat vis al oamenilor curajoși care, traversând Oceanul, speră că vor fi liberi. Ce minunată naivitate!, căci nu vor fi: intră în teribila logică a supraviețuirii.

America! În America trebuie să aștepți autobuzul și să nu-ți pese unde te duce, în New York ajungi pe canapeaua unei fete din America Latină care face striptease sperând că va deveni actriță. America! Ce e America, dacă nu suma tuturor acestor visele împlinite și spulberate?

Fără să fi fost vreodată în New York, îl găsesc, în lumina pieselor de teatru și filmelor de cinema, a muzicii de cameră și de stadion și a cărților de citit, deopotrivă splendid și mizerabil, fără egal între orașele lumii. Bineînțeles că Saviana Stănescu nu se circumscrie poveștii celor doi emigranți. Inevitabil face o odă măreției americane, măcinată la fiecare pas de impostura americană. Există frumusețe în piesa ei – un taximetrist care pretinde că e din Tennessee, deși e cel mai probabil din Bălți, Republica Moldova, dând ultimii cincizeci de dolari ai zilei Pepitei, care coboară pe bară într-o poezie pentru care încă nu există poet.

Actorii – Nicoleta Lefter, Marius Damian, Alexandru Papadopol, Meda Victor, Ionuţ Kivu, Relu Poalelungi – adaugă spectacolului o sensibilitate românească și aceasta îi face bine piesei. Toți sunt buni, dar Papadopol (aici în rolul bunului Bob) în teatru e o bucurie pe care actorul s-ar cuveni să ne-o ofere încă mai des.

“Viză de clown” e, în definitiv, o extraordinară demonstrație a vieții care-i locuiește pe toți acești nebuni născuți să îndure, să reușească sau nu, oameni care își iau totuși libertatea de a încerca. “Viză de clown” e, de aceea, încă un miracol posibil.

 

Articol publicat în Ziarul Metropolis, 17 iulie 2014.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentIncoruptibilii
Articolul următorRăspunsul lui Enke

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here