În țara noastră se consumă enorm de multă energie de pomană. Pomana: întoarcerea prostului din drum. Prostul nu poate fi întors din drum și e o prostie această permanentă încercare de a-l lămuri. Nu se poate lămuri. Încăpățânarea, perseverența întru prostie, e însăși natura prostului.
Tot ce se poate face, pe cale de consecință, este investiția în educație pentru a evita noi și noi generații de proști. Altfel vom auzi din nou și din nou: cine ești, bă, tu, să ne zici nouă ce să facem și, mai ales, pentru ce să dăm cu var?
Este, cum puteți lesne observa, exact ce nu se face, fiindcă prostia este în interesul celor care ne conduc: Partidul și Biserica și securiștii și, desigur, actorii de dincolo de granițe.
Bun. Acum, fără un program național, dacă nu chiar internațional, de reducere a efectelor devastatoare ale prostiei, nu ne rămâne decât să încercăm salvări individuale. Prostul însă, așa cum am stabilit, nu va adera la un asemenea program. Pe cale de consecință, din nou, mare lucru de sperat nu există. Să nu disperăm, totuși.
Energia consumată de pomană în întoarcerea prostului din drum s-ar cuveni inteligent investită în educație. Sunt satele noastre dezolante pline de copii care încă pot fi salvați. Sunt orașele noastre mici și mijlocii în oribilele decoruri post-comuniste pline de tineri care mai au o șansă dacă li se întinde mâna educației. Sunt marile noastre orașe pline de moftangii și de idioți fanatizați după noile mode, dar sunt și pline de un viitor care încă nu a fost irosit.
Țara noastră are nevoie de educație mai mult decât de orice altceva. Educație adevărată, nu exersarea memoriei ca la papagali. Educație financiară, sexuală, sentimentală, umanistă, politică, civică, chiar și culinară, ba chiar și religioasă (istoria vieții noastre pe pământ este mai ales o istorie a imaginarului). Educație media și multă logică. Educație! – nu între ce ani a domnit Ștefan cel Mare la cumpăna secolelor XV și XVI. Dacă nu, vai nouă!, nu. Vom fi din nou la fel de proști cum am mai fost, dacă nu și mai și.
Ca atare, în loc să ardeți vrăjitoarele referendumului pe rug, cetățeni cărora vă pasă: cereți tuturor investiții în educație, reformarea școlilor, y compris și a profesorilor, mutarea toaletelor din fundul grădinilor sub acoperiș de om, echitate în accesul la studii, altfel o să se aleagă praful și pulberea.
Vorba ceea a unui caricaturist înzestrat: România nu e Sodoma, și nici Gomora. Sodoma și Gomora aveau canalizare.
Așa să ne ajute Dumnezeu, dar și Descartes.
