Ah, generația aia mutată de comuniști la bloc, unde țâșnea apa caldă din perete și mirarea țărănească: de ce nu se duce căcatul singur până în măruntaiele pământului, de ce să tragi apa? Generația aia recunoscătoare Partidului, pentru care El a fost bun, dar l-a tocat Ea cu gura până l-a luat capul, generația aia în care femeia se cuvenea să fie bătută fiindcă va afla ea de ce, iar copiii să se țină de carte, că draci mănâncă, că ei i-au făcut, ei îi omoară, dar la maturitate un pachețel de cafea, un cartuș de kent, cineva care cunoaște pe cineva, fiindcă altfel – cum? Alfabetizată vag, dar omniscientă, crezând în propagandă, generație care asculta Europa Liberă de dimineață până seara și ducea flacăra creștinismului prin catacombe, făcând toți disidență, în imaginar. În realitate, milioane de turnători la Securitate, fiindcă așa au fost vremurile, tătuțule, ce era să facă? Să îi dea afară din servici’? Să nu le mai meargă vechimea?
Ah, generația aia pe care căderea Regimului i-a găsit încă tineri și s-au apucat (ăia fără meserie la bază) să facă afaceri, adică bișniță de la turci. Generația aia de cetățeni cu maieuțul pe sub costum, care-și trec până în ziua de azi pe ușă av. Cutărescu, dr. Xuleasca, generația aia din care bărbatul a fugit de acasă la cincizeci de ani cu o bagaboantă, visându-se J.R. (domnule, visul lui a fost să bea whiski și să aibă scaun d-ăla care se rotește). Generația cu mediocri ridicați în slăvi, își vorbesc cu Excelență, și conduc de drept divin țara, fiindcă altcineva, cine? Puțoii cei noi? Intelectualii rafinați se adapă de la mimul mistic Dan Puric. Au în bibliotecă teancuri de cărți necitite luate cu ziarul, păi, cum? Cei mai ajunși dintre ei – care au furat cu securiștii mai bătrâni – joacă table pe Monte Carlo. Pe la treizeci și ceva, ăștia făceau labă la Infractoarea Mov și la revista Galleria și își înghesuiau secretarele pe banchetele din spate ale îndrăgitului autoturism de lux Nubira. Patrioți, ultimii români verzi. Cei din administrație fură, dar dau și ceva la om. Oameni. Duomni și duoamne, sărut-mânușițele, șefa.
Ah, generația aia de dârlăi crescuți cu vin la poștă în fața blocului, care crede în Mircea Badea, frățioare, fierți pe țigani și pe homosexuali, blocați mintal într-un fel de Mizil primordial, cu lanțul de aur la gât. Care n-a plecat pe Spania face combinații în cartier. Dar mai mult s-a plecat, că aici ce să faci?
Ah, generația de vegani slim-fit bulucindu-se ca oile în stația de metrou Pipera. Hipersensibili la vicisitudinile naturii, umblând înfășurați în eșărfuțe, cu toții miopi, petrecându-și nopțile făcând binging și arzând-o pe netflix, la chill. Păreri politice ferme, dar dacă îi iei mai repede cu Montesquieu nu scoți spiritul legilor din ei, ci rumeguș stalinist. Cine nu e cu ei trebuie omorât cu pietre. N-ați văzut că opoziția lor n-are nici dinți în gură?
Ah, generația cucoanelor de altădată, acum cu plasă de rafie la picior, așteptând bilet la băi, că unde o să se ajungă și cu astea din ziua de azi, că ele și-au vopsit prima dată părul după revoluție, nu ca acuma, că umblă bagaboantele astea tinere pirogravate și-n gaura curului.
Ah, generația analfabeților care n-au crescut, bă, ca noi cu bătaie de la ăi bătrâni, n-au făcut metroul și canalul Dunăre-Marea Neagră, n-au avut cheia de gât, nu sunt în stare de nimic, bagă toată ziua manele sau se refugiază în realitatea virtuală. Generația onaniștilor nativ digitali, că nu sunt în stare de nimic, ce-or să facă, mă, ăștia, că nu au făcut școală ca pe vremea noastră, nu vezi că nici românește nu știu să vorbească, buey, what the fuck? Cine o să ne plătească pensiile? Of.
Ah, generația copiilor și nepoților de cadre de partid și securiști care-și izolează la rândul lor plozii în cartiere rezidențiale și școli private, să nu se atingă de copiii plebei, să nu ia râie și oligofrenie, să crească oameni frumoși și liberi.
Generații.
România, azi.
Armonie socială.
