Adolescenții români (arată o cercetare efectuată în optzeci de orașe pe 1.500 de subiecți) au devenit martori imuni ai violenței în cuplurile de vârsta lor (două treimi dintre ei spun că au fost martori ai unei asemenea secvențe și doar jumătate dintre fete și mai puțin de jumătate dintre băieți au intervenit). Din lipsa educației în contra abuzurilor s-a născut “In a relationship”, un proiect pentru liceenii aflați la răscrucea primelor relații (proiect aflat déjà în al treilea an de existență).
„In a Relationship” este un proiect parte din Campania Respectului, iniţiativa AVON de luptă împotriva violenţei domestice (o campanie care are déjà opt ani) dedicat adolescenților din România, dezvoltat în parteneriat cu Fundația Friends for Friends (mai multe detalii, aici).
Am fost în Teleorman să vedem cum decurge o lecție de educație emoțională la câțiva reprezentanți ai generației care încă nu a avut cuvântul în societate: zeții, copii născuți în mileniul al III-lea (“generația nevorbită”). Mai jos este cronica acestei întâlniri.
Partea I
Din care aflăm de ce este Teleormanul altfel și care e treaba cu violența în cuplurile de adolescenți
Abia au răsărit zorile peste Câmpia Română, caii putere ai unui microbuz de navetiști galopează cum pot și ei spre Alexandria, Teleorman. Silvia se întoarce acasă.
Domnișoara Silvia Guță, originară chiar din Alexandria, are acum treizeci de ani, este psihoterapeut și trainer și vine să le vorbească tinerilor teleormăneni despre educația setimentală, despre emoțiile lor, despre ce înseamnă o relație toxică și despre cum recunoști un abuz.
Vezi? – și Silvia îmi arată nemărginirea Câmpiei Române. Ce ar trebui să văd? Ideea Silviei este aceasta: drumul acesta lung, care pare mereu nesfârșit îi face pe oameni să renunțe mai ușor să mai încerce, dar și cine pornește peste câmpurile astea nu mai dă înapoi. Acesta este Teleormanul.
Pe scurt: oamenii se simt mici și neputincioși și se resemnează lesne și mai au, adeseori, și o ură de sine. Așa impactează câmpia asta psihicul uman.
Văd.
Colegiul Alexandru Ioan Cuza este un liceu însemnat al Alexandriei și aproape patruzeci de tineri s-au înscris la atelier, mai mulți decât oriunde în altă parte a României! (atelierele propriu-zise sunt tinere, în iunie 2018 s-au născut, dar s-au ținut déjà în toată țară, de la Iași la București și Timișoara, unde nu prea s-au înghesuit bănățenii).
Adolescenții noștri nu învață la școală ce este abuzul (verbal, emoțional etc.) și cum se pot apăra de el într-o relație. Un exemplu: o treime dintre tinerii români recunosc că partenerul le-a citit mesajele de pe telefon, invadându-le spațiul privat.
În legătură cu violența în cuplurile de adolescenți, aceștia o pun pe seama nesiguranței, insecurității, presiunii grupului de prieteni, a mediului în care trăiești.
„Acum pot să spun că înțeleg că și manipularea este o formă de violență. Încrederea asta oarbă într-o persoană care te face mai mult să suferi, nu neapărat fizic, ci la nivel psihic și spiritual, poate aduce multe frustrări ce în unele cazuri duc la probleme de încredere, subapreciere și depresie. Nu mai văd violența ca pe ceva foarte agresiv, rar întâlnit, ci ca ceva mult mai subtil, intim, dar de o amploare și gravitate mai mare.”
Lena, 17 ani, Galați, participantă la atelierele In a Relationship
Conflictele în cuplu escaladează cel mai adesea de la trădare. Minciuna este aceea pe care ei nu o suportă deloc (42% dintre fete nu ar trece peste așa ceva!). În schimb, își doresc: respect, sinceritate, asumarea cuvântului dat și se arată deranjați că sunt tratați ca niște copii.
Adolescenții, însă, nu mai sunt copii.
De când se umblă prin țară cu atelierele In a relationship, organizatorii au notat câteva idei importante despre violență. Și cel mai bine rezumă această idee despre violența de cuplu la adolescenți (și nu numai) Diana, 17 ani, din Bacău: Violența nu apare din cauza unei probleme cu iubita sau iubitul. Violența apare când ai probleme cu tine.
Înapoi în Teleorman! Cuza este reputat ca un liceu foarte bun în județ (deși fiul lui Liviu Dragnea, omul de afaceri cu porci Valentin Dragnea, a studiat la Ghica, care era mai bun la începutul mileniului, dar a cam rămas în urmă), are frumoase realizări la întrecerea între defilările de 9 mai (ziua Europei). În Teleorman aceste defilări sunt la mare preț, adolescenții le adoră pentru că sunt adeseori un bilet pentru călătorii peste hotare, cei mai buni fiind astfel răsplătiți. Citate cu Liviu Dragnea felicitându-i călduros pe defilatori (e minunat ce fac ei!) împodobesc pèreții instituției de învățământ.
Partea a II-a
Block, a-ți da cu seen, revenge porn, cyberbulling și alte aspecte
Tinerii din generația născută la începutul mileniului sunt foarte fluizi, au trăit înconjurați de tehnologie, într-o paradigmă a fragmentării. Totul e porționat pe felii mici, ei pot studia cu telefoanele inteligente alături, întrerupându-se de trei ori la zece minute să verifice realitățile din lumea virtuală. Psihologic, e o generație pentru care deficitul de atenție nu mai este o excepție, ci devine, într-un mod foarte nuanțat, o normă. Nu mai este o patologie, ci o realitate de care trebuie ținut cont când vrei să îi înțelegi.
Adolescenții dramatizează ce se întâmplă în telefoanele lor inteligente. Nu suportă să li se dea block (să fie blocați pe o rețea socială de către o altă persoană) și, încă și mai mult, să li se dea cu seen (să li se observe mesajul și nu se răspundă la el). Lor nu le sunt străine conceptele de revenge porn (când strecori pe internet fotografii sau filmulețe intime cu fostul partener) sau cyberbullying (bullyingul se întâmpla în urmă cu decenii când, sub amenințare, îți luau golanii sandwich-ul și banii, acum hărțuirea s-a mutat pe internet și comportă forme multe mai complexe).
„Eram la mine în cameră și nu puteam să respir, mă apucase de gât după ce i-am spus că vreau să ne despărțim. Plângeam și eu, plângea și el. După ce a terminat de vorbit despre cât de mult mă iubește mi-a dat drumul și l-am dat afară. N-a mai pus piciorul de atunci la mine în casă, îmi lăsase urme pe gât și le-a văzut mama, care a reacționat imediat. Cred că dacă nu intervenea ea nu aș fi avut puterea să schimb nimic.”
Andrada, 18 ani, Craiova, participantă la atelierele In a Relationship
Adolescenții zilelor noastre, la fel ca adolescenții din toate generațiile anterioare, trăiesc în grupuri. Pentru ei grupul de prieteni devine pe undeva mai improtant decât familia, pentru că de acolo își iau reperele pentru viața cea nouă.
Tot bătând țara printre zeți, organizatorii In a relationship au dat peste următoarele grupuri: adolescenți cu părinți ocupați și bogați – ei au serioase probleme emoționale, sunt adesea depresivi, anxioși, au conflicte interne de moralitate, și sfârșesc de multe ori prin a se lăsa cumpărați de părinții lor, trăind într-o formă de vasalitate față de aceștia. Adolescenții cu părinți plecați la muncă în străinătate și adolescenți cu părinți din josul clasei de mijloc. Criteriile financiare contează – săracii sunt marginalizați. Apoi, adolescenții cu părinți foarte săraci, în România timpului nostru, ajung prea rar să studieze la liceu, în orașe, până la ei a ajuns greu acest început de educație emoțională. De la acest cadru general plecăm.
Partea a III-a
Ce au aflat adolescenții din Alexandria și ce am aflat noi de la ei
Nu e ușor să vorbești despre problemele tale de adolescent, mai ales când ești între alți colegi de liceu. Nici tinerii teleormăneni n-au vorbit prea mult (mai ales despre hărțurie sexuală).
Au aflat unele lucruri, dar și mai multe am aflat noi de la ei. S-a constatat că aceia care au avut legătură cu festivalurile pentru tineret (de exemplu Ideo Ideis, splendid exemplu de teatru tânăr din Alexandria) au o altă deschidere la dialog.
Adolescenții au vrut să afle ce este extorsiunea (a fost vehiculat termenul). Extorsiunea este un abuz financiar, este atunci când cineva printre un mijloc sau altul profită de banii altcuiva, fie în urma agresiunii verbale, fie în urma agresiunii fize, fie în urma manipulării, fie în urma șantajului. Adică – s-a conchis – când ești pe interes. Cam cum e condusă țara noastră, s-a spus. Glumiță, s-a răspuns.
S-a discutat îndelung despre ce înseamnă manipularea și despre mega-valurile de hate (tsunami de vorbe urâte!) adresate necunoscuților viralizați în exercițiile noastre zilnice de cyberbullying de care nici nu ne mai dăm seama. Când îți iei shame (rușine, umilință) în public, adică.
S-a solicitat încredere în autorități, să fie investite cu încredere, să se depună plângeri pentru fiecare comportament abuziv întâlnit în cale.
O întrebare a fost fundamentală: de ce stau oamenii, mai ales femeile, în relații abuzive? S-a discutat despre cum abuzatorul îi subminează încrederea în sine victimei, până când aceasta ajunge să considere normal ce i se întâmplă. Din nou s-a remarcat: ca țara. Nu s-a mai răspuns: glumiță.
Concluzia a fost că abuzul intrat în normalitate împiedică victimile să se ridice și să spună stop!
S-au discutat aspectele secundare abuzurilor, dintre care cele mai grave sunt suicidul și tentativa de suicid.
S-au jucat jocuri de rol, în care adolescenții s-au pus în pielea lor, de adolescenți, dar și în pielea părinților și a profesorilor, încercând să identifice principalele probleme care apar atunci când tinerii încep o relație, din perspectiva fiecărei părți.
S-a arătat că orice lucru – de exemplu loialitate – poate fi și ok și not ok, depinde mereu de context.
S-a ajuns la concluzia că, intrând într-o relație, adolescenților le scade apetitul pentru carte, precum și stima pentru profesori fiindcă se simt deodată mari și tari. Adolescenții s-au declarat vinovați.
Principala problemă a adolescenților cu privire la ei înșiși e că nu se iau în serios în relațiile lor, considerându-le de la bun început trecătoare, incapabile să reziste și că nu știu să-și gestioneze conflictele, să-și negocieze pozițiile.
Adolescenții au reclamat faptul că părinții lor doresc să-și înceapă viața de cuplu după liceu sau măcar după 18 ani, încolo, considerându-i încă inapți pentru viața de adult.
Cât despre părinți și profesori, adolescenții ar vrea să înțeleagă că ei nu mai sunt copii, chiar dacă nu sunt încă maturi, că în truprurile lor au loc schimbări majore, că devin alți oameni, că în general nu au răbdare, nu suportă să aștepte, să li se spună că vor afla mai târziu. Ei vor să se știe că suferă, că se îndrăgostesc, că trăiesc emoții, că viața lor nu e o curgere lină spre făgașul vieții profesionale.
E aceeași lecție de când lumea, pe care nu o învață nici părinții, nici profesorii, nici adolescenții.
Dar măcar acum se vorbește despre ea.
Una din patru femei din România a fost agresată fizic de partenerul ei. 13% dintre adolescente s-ar despărți de partenerii lor în caz de violență fizică sau psihică, dar doar 3% ar rămâne alături de el orice s-ar întâmpla.
Dacă ești într-o relație, nu înseamnă că faci ceva greșit. Părinții se iau după ce aud toată ziua la televizor. Sunt prejudecăți multe.
Adolescentă din Alexandria
Profesorii nu ar trebui să mai fie atât de intersați de viața privată a elevilor. Ar trebui să îi intereseze viața lor academică, dezvoltarea lor personală. Apoi, a avea o relație nu e ceva greșit.
Adolescent din Alexandria
Credit foto: Cosmin Augustin Măricuța.
