Real Madrid și-a exclus crucea, într-un spital din Sao Paulo, Bătrîna îi dă tîrcoale lui Pelé, iar soția lui Dobrin a scos la licitație o minge pe care n-a cumpărat-o nimeni. Toate se leagă.
Tînăr reporter fără frontiere, am pășit și eu cîndva pe Bulevardul Păcii din orașul Geneva, am intrat în sediul central al organizației Crucea Roșie, în căutarea unor surori de caritate pe care să le scriu. Am cunoscut acolo un tînăr medic al cărui chip arăta cu un deceniu mai mult decît buletinul. Deceniul acela, firește obsedant, i se adăugase în Africa, unde trăise în intimitatea brutală a morții. În schimb, privirea tînărului medic prezenta o lumină cum n-am mai întîlnit decît arareori, deși am tot răsucit fusele orare. Am ridicat întrebarea de ce Crucea Roșie devine Semiluna Roșie acolo unde cei ajutați sînt musulmani. Mi s-a răspuns, ca în cel mai bun Machiavelli, că scopul vine întotdeauna înaintea mijloacelor.
La omul acesta m-am gîndit atunci cînd am aflat că Real Madrid și-a exclus crucea din siglă în întreg spațiul arab, într-un gest de curtoazie extremă față de petrodolarii noului sponsor. Pe Bulevardul Păcii din orașul Geneva, la etajul întîi al unei clădiri mai degrabă austere, tînărul medic, ateu de altfel, îmi comunicase că în chestiunea binelui scopul îl reprezintă întotdeauna oamenii. Mă tem că la Madrid tocmai s-a scris încă un capitol neînțeles din slava adusă Zeului-Ban, zeul tot mai unic al timpului nostru, cel care poate tot mai mult și nu e departe ziua cînd va putea cu desăvîrșire totul. Nu e vorba despre creștinism și islamism aici și tot mai puțin e vorba despre oameni. Tînărul medic era desigur un idealist.
Pe de altă parte, am tresărit auzind că mingea cu autografele fotbaliștilor de la Real Madrid din sezonul 2005, pe care Florentino Perez i-o dăruise lui Dobrin la o aniversare, a fost scoasă la vînzare pentru prețul de cinci mii de euro în scopuri caritabile. Nu s-a găsit nici un cumpărător, iar licitația se va repeta. La Real Madrid în 2005 jucau Raul, Ronaldo, Figo, Zidane, Roberto Carlos. Și uite că balonul auriu cu semnăturile acestora nu și-a găsit cumpărător. Banii ar fi ajutat o familie cu trei copii din localitatea Bascov, județul Argeș. Familia aceasta și-a pierdut casa în urma unor inundații. Înțelegeți întru totul consecințele din marginea acestei întîmplări?
În timp ce scriu aceste cuvinte, prin misterioasele căi ale internetului curg către mine versurile unei melodii închinate lui Diego Armando Maradona. Sînt cuvinte despre cum viața e o tombolă, cuvinte despre ce ar face fiecare dintre noi dacă am fi el. Încep să gîndesc așa: dacă aș fi Maradona, aș lua astăzi un avion spre Sao Paulo, aș merge la Hospital Israelita Albert Einstein și aș înainta către acel salon unde un bărbat de șaptezeci și patru de ani a început să facă primii pași dinspre pat înspre ușă, fapt deloc minor, salutat ca atare de medici, așa cum anunță toate gazetele lumii. Acolo l-aș îmbrățișa, omenește, pe Pelé, căci nu există împăcare mai profundă decît aceasta – doi oameni îmbrățișați într-un spital.
Du-te, Diego, du-te!
Articol publicat în Gazeta Sporturilor, pe 5 septembrie 2014.