Ce-am mai scris în ultimul an, cât de cât
Cum frumos și greșit, deși adevărat, se spune, iată un purpuriu de texte publicate în ultimul an, care v-ar putea interesa:
I. Călătorie la Bașpunar, octombrie...
Generații
Ah, generația aia mutată de comuniști la bloc, unde țâșnea apa caldă din perete și mirarea țărănească: de ce nu se duce căcatul singur...
Calvarul celor care trăiesc cu hepatită
Deși există un tratament care vindecă hepatita C, statul român nu și-l permite. Bolnavii trebuie să ajungă într-o fază avansată a efectelor virusului pentru...
Carusel: nimeni nu e singur
Am urmărit în ultimele luni activitatea organizației non-guvernamentale Carusel și îndeosebi a unui om din echipă: Ioan Petre, un sociolog rom de patruzeci și...
Vocea gunoierilor: “Dacă n-am fi noi, țara asta ar fi plină de mizerie”
În București, aproape zece mii de oameni muncesc ca orașul să fie curat. De la măturătorii de pe stradă, în salopete reflectorizante, la muncitorii...
2017: scurtă privire înapoi
Am fost în stradă. Am ieșit din bulă să vă întrebăm de sănătate – eu l-am lansat. Am văzut pentru prima dată Valencia. Din...
Istoria Progresului București
Formidabila muncă a domnului V. Căltuț (dacă vi-l mai amintiți) poate fi consultată aici. E istoria toată Progresului București. Romantic proiect!
Bilanț incomplet la împlinirea a 12 ani de presă scrisă
Pe 1 decembrie împlinesc primii 12 ani de presă scrisă. N-a fost chiar așa de rău: am scris ceva articole, unele memorabile, câteva banale,...
Cum ajungi la concluzia „Viața e frumoasă”: despre visele unei fete de nouăsprezece ani
Când ați scris ultima oară un text de mână? Ana Violeta are nouăsprezece ani și ne dă o scrisoare care nu e filtrată de...
Tramvaiul pe piața muncii
Alde Olguța și-a început din minorat frumoasa carieră: a crescut la dreapta, sub domnul Vadim. Apoi, dovedind morala laxă a omului politic român, fie...