Magia „This Is It” este simplu de explicat. De aici vine: rulează amintirile noastre cu Michael Jackson, ceva intim, o melancolie cumplită şi nu de cuvinte are ea nevoie.
Magia lui Michael Jackson este însă un fenomen mai complex. Poate că, aşa cum spuneau cei pricepuţi, ajungea de la Mi de jos la Do de mijloc atingând 44 de note, poate că datorită acelui vibratto instinctiv era capabil să atingă octave la care nu mulţi tenori speră. Nu ştiu. Dar ştiu că dacă îi dădeaţi ploaia, frigul, singurătatea, porumbeii şi libelulele vă lua de inimă şi vă ducea în cea mai ascunsă Moscovă, acolo unde fiecare rămâne cu deznădejdea şi cu dragostea.
Îl văd uneori plutind peste Neverland, lovind piraţii cu săbii de plastic; apoi, negustor nepriceput, schimbând zâmbete pe lacrimi, ca un Charlie Chaplin; ridicând bicicletele orfane ale lumii, aşa, mutilate şi murdare de ţărână; dansând cu hamsterul Ben pe umărul stâng, în timp ce asfinţitul începe să curgă, caruselele se colorează în alamă şi paparazzi de cadavre (teribilă specie!) trag ultimele cadre.
Înainte de cel mai frumos rând din Biblie – „M-am făcut tuturor totul” – există aceste cuvinte peste care se trece prea uşor: „Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi“.
Da, povestea acestui erou imperfect şi fragil este istoria ratată a depăşirii limitelor. Mai este însă şi iubirea. Mai este şi puterea ei de a vindeca, dacă nu lumea, măcar pe omul din oglindă.
Pentru cine o aude, muzica lui Michael Jackson e acea oglindă care se sparge spre lumea în care nu există niciodată doar alb şi negru. Cine o aude ştie că străinul din Moscova, cu ploaia, frigul, singurătatea, porumbeii şi libelulele lui, e străinul dintotdeauna şi de
pretutindeni.
Magia lui Michael Jackson nu este că a cules paşi de dans din cartiere şi că a mers cu ei ca pe lună, magia lui Michael Jackson nu se prăbuşeşte când zborul vrăjit al pălăriilor va fi obosit, nu. Magia este că îi aduce în acelaşi loc, departe în suflet, acolo unde fiecare rămâne cu deznădejdea şi cu dragostea, pe cei străini, pe cei singuri, pe cei slabi. Restul este cultură populară.
Articol publicat și în „Adevărul”, pe 27 august 2010.
