Home Interviuri Sonia Divile: „Păcat că nimeni nu citeşte gânduri. Aş fi o aplicaţie...

Sonia Divile: „Păcat că nimeni nu citeşte gânduri. Aş fi o aplicaţie interesantă de telefon“

0
375

Sonia Divile este actriţă pentru că – spune domnia sa – are o misiune. Înainte de preselecţia de la TNB a trecut prin câteva peripeţii, dar mai bine le descoperiţi singuri în cele ce urmează. Atenţie! Sonia Divile se joacă şi atunci când răspunde, e bine să fiţi conştienţi că, mai jos, urmează şi ironie, dar şi autoironie, aşa cum stă bine în discursul oricărui om inteligent.

Un scurt CV:  când ai absolvit? Unde?

Am absolvit de mult, acum două luni, la Cluj, Facultatea de Teatru şi Televiziune, Actorie. Clasa Miriam Cuibus.

Cu ce text ai venit la selecţia HOP?

Nu am venit cu un text, am venit cu texte. Cel mai cunoscut dintre ele este „Cuvânt de deschidere la o expoziţie de pictură” de Gherasim Luca. Restul sunt cuvinte improvizate. A fost un performance. M-am pus în situaţia de a reacţiona la propriile mele cuvinte înregistrate pe calculator. Nu puteam să fac artă fără laptop. Scopul meu era să fac artă. Scopul dadaismului a fost să cureţe arta de imitaţie, iluzionism, artă artificială, artă abstractă, artă de dragul artei.

Curentul a fost puternic mai ales în pictură, textele dadaiste sunt însă greu de dramatizat. “The movement made it`s point and died”. De reţinut a fost ecuaţia: X+Y=ARTA unde X=CONTEXT iar Y=ARTIST. Am avut două variante: să folosesc metoda sau să folosesc manifestul. Am ales a doua variantă şi am urmat linia neo-dadaistă. M-am uitat mult la Marina Abramovic.

Şi a ieşit un comentariu la adresa modului în care lucrează unii regizori dictatori. Dar e şi un comentariu la adresa societăţii, care impune standarde de frumuseţe, reţete care de cele mai multe ori sunt stupide şi nu fac decât să-i nefericească pe cei slabi de duh. Şi desigur că eu sunt slabă de duh. Toate porcăriile pe care le aud mi se întipăresc, aşa, frumos, ca un cancer, şi ajung să mă îmbolnăvesc şi eu de problemele societăţii. N-ai cum să scapi.

Cu fiecare cuvânt, critica altora devine critica ta. Se cheamă adaptare. Sau se cheamă că teatrul se face aşa, şi nu altfel. Aşa cum zic eu.

Ai mai fost şi în anii anteriori la HOP?

Nu, dar am auzit că merită să mă zbat să trec de preselecţie şi asta am făcut. Se spune că e un loc minunat în care se adună oameni şi pun de proiecte. Dar nu e bine să ai aşteptări prea mari. Asta pentru că e rău dacă ai aşteptări prea mari. Asta pentru că e rău să ai aşteptări. E rău să ai aşteptări.

SONIA LA BUCUREŞTI: A FOST JEFUITĂ DE UN TAXIMETRIST, UN TIP S-A DAT LA EA, O DOAMNĂ A TRATAT-O CU BIOENERGII

Ai avut emoţii la selecţia HOP de la Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB)?

Ha-ha, da, nu aveam stare, ba tremuram, ba mă duceam să plâng, ba mă duceam să cer ţigări, ba să iau cafea, ba la muncă la exerciţii fizice şi vocale. M-am bucurat la început că eram a zecea pe listă… La un moment dat, m-am apucat de cântat în baie cu toată conştiinţa faptului că îi deranjez pe ceilalţi din procesul de creaţie. Cântam şi nu mă puteam gândi decât că deranjez. Dar mă încânta vocea mea în acea dimineaţă… M-a auzit o doamnă cu care m-am împrietenit ulterior când m-a complimentat că am o voce frumoasă şi m-am fâstâcit toată, lăsând-o să vadă în ce hal eram. Nu dormisem toată noaptea. Tocmai mă jefuise un taximetrist. Tipul la care stăteam se dădea la mine. Şi ea mi-a luat mâna şi mi-a zis: „Stai, că te liniştesc eu. Închide ochii!”. Şi i-am închis. Speram să mă vindec. Dar pulsul meu o luase razna.

Sonia Divile, la preselecţia de la Teatrul Naţional Bucureşti. Foto: Andrei Gîndac

Eram în baia Teatrului Naţional şi cineva îmi făcea bine cu bioenergii. Încă nu mă hotărâsem dacă intru în scenă cu pantalonii pe mine sau nu. Şi eu trebuia să aştept să se termine bioenergiile. Şi tocmai când aşteptarea era prea grea, s-a terminat. A fost atât de bine după! Urăsc să aştept. Nu am răbdare. Defect-efect. Foarte recunoscătoare, m-am aşezat pe fotoliu şi m-am cufundat în meditaţie. Mi-am dat seama că eram în toate părţile. Mi-am dat seama că trebuie să accept fiecare toană a creierului meu ţinând în minte scopul final. Mi-am dat seama că trebuie să intru în scenă fără pantaloni pe mine! Doamne, dacă nu aşteptam atâtea ore în hol, nu cred că luam.

Pe urmă mi-am făcut toate capriciile. Am făcut stretching à la Cluj, am intrat în vorbă cu nişte colegi… eu de obicei nu vorbesc. Mă exprim mai bine altfel. Stând. Gândind. Păcat că nimeni nu citeşte gânduri. Aş fi o aplicaţie interesantă de telefon. Şi  am intrat pe scenă. Şi n-am mai avut aşa emoţii. Mulţumesc, doamnă! Sunteţi minunată!

Ce ti-au spus membrii juriului şi cum ţi s-au părut opiniile lor referitoare la prestaţia ta? Ai încercat/vei încerca să le pui în practică până la Gala din septembrie?

Da. Trei lucruri au fost:

  1. Radu Iacoban m-a întrebat dacă am cum să tai din bandă pe sfârşit când vocea revine total nepotrivit. Eu i-am spus că da. Cred că îi spuneam „da” la orice în momentul acela.
  2. Radu Afrim m-a întrebat ceva de Miriam, am spus „da” şi am spus „da” şi când mi-a zis că ştie că la Cluj studenţii fac şi partea de experiment teatral. Da, nu?
  3. Ceva cu actriţa perfectă şi nu mai ştiu ce le-am zis. Da. Oricum, mă gândesc serios dacă să tai de pe bandă sau nu. De îndată ce termin de răspuns la interviu. Mai am un pic.

În ce piese ai jucat/ joci în prezent? Ce roluri ai interpretat până acum? Există unul care îţi place în mod deosebit?

Am jucat în „Domnişoara Iulia”, în examene colaj de Shakespeare şi Cehov, n-am avut niciodată un rol principal decât recent, după terminarea facultăţii. Am un singur personaj preferat. Cel pe care îl lucrez „acum”. Nu acum, ci „acum”. Sper să înţeleagă şi proştii. Nu vreau să fiu rea cu proştii. Nu sunt rasistă.

SONIA S-A FĂCUT ACTRIŢĂ PENTRU CĂ ARE O MISIUNE

Care sunt actorii români pe care îi admiri?

Bogdan Dumitrache, Chiriac, Iacoban, Istodor, Manole, Vasluianu, Ilinca Manolache, Ruxandra Maniu, Luminiţa Gheorghiu, Ada Milea… stai puţin, ce e asta? Pot să-mi mediatizez prietenii şi amicii aşa. Le fac publicitate. Mă dau bine pe lângă ei. Asta vreţi? OK. Atunci Oana Marcu, Ana-Maria Pop-Pricope, Radu Catană, Crina Andriucă, Ariana Baci, Alina Fabri, Lavinia Pele, Ciprian Nicula, Adrian Filimon, Simona Maican… Mda. Cam ăştia. Nu cunosc mulţi oameni.

Ce actriţă/actor străin îţi place? De ce? În ce film/spectacol te-a impresionat în mod deosebit?

Pe Meryl Streep o admir foarte mult. Are o rază largă de acţiune. Dar ştiu la ce vă gândiţi. De ce Meryl Streep şi nu Angelina Jolie? E un mister.

De ce te-ai făcut actriţă?

Pentru că am o misiune.

Cum te visezi peste cinci ani? Dar peste zece?

Putem să rămânem în prezent? În cinci ani poate va fi război. Îmi voi face teatru de pisici şi voi cere bani copiilor. 5 lei şi ofertă de 2 la 5 lei pentru cei care au gagic/gagică. Urăsc cuvântul „gagică”. Mi se pare “offensive”. Dacă mai trec încă 5 şi eu am 32 de ani, cred că mă văd angajată într-un teatru naţional. Deocamdată nu pot sta într-un loc.

Îţi mai aminteşti cum a fost prima zi de facultate?

Când am făcut un cerc şi am zis fiecare cum ne cheamă? Sigur că da.

Ne poţi spune o amintire semnificativă din anii de facultate?

Nu prea pot sa desconspir acum ce s-a întâmplat. Oricum, am făcut multe prostii. Multe.

SONIA E BÂNTUITĂ DE SPECTRUL RATĂRII. CEL MAI TARE

Ce ţi se pare cel mai greu în această profesie?

Să schimb mentalitatea oamenilor. Cum fac o fată de 14 ani să uite de scopurile şi filosofiile de viaţă ale domnişoarei X care apare zilnic la televizor şi vorbeşte despre viaţa ei intimă (chipurile)… sau nu să uite, dar măcar să vadă că poate găsi confort şi în altceva. În ţara noastră, femeile frumoase nu sunt ceva extraordinar. Eşti  înconjurat de cel puţin cinci femei frumoase dacă ieşi la o cafea în centrul vechi. Eşti înconjurat de femei frumoase la televizor.

Frumuseţea nu e ceva special! Şi totuşi, să apelăm cu credinţă la nudul corpului uman pentru a creşte ratingul pentru mine înseamnă să devalorizez corpul respectiv. Îl pun într-o poziţie de inferioritate faţă de alte corpuri. Dar nu aici voiam să ajung. Voiam să ajung la filmuleţul acela de pe youtube cu “girls can do anything”. Îl ştiţi? Da, “girls can do anything” şi încă “they can do without guys”. Cine a inventat, Doamne, feminismul, şi de ce pare că şi eu ader la el? Nu mă pun într-o poziţie confortabilă. Presimt comentariile prietenelor mele antifeministe: “How can you be so stupid?”. Nu ştiu. Cred că aşa m-am născut.

Ai de făcut vreun reproş profesorilor/ unui profesor din aceşti ani de şcoală? Daca ai putea să schimbi ceva în sistem, cu ce anume ai începe? 

Am schimbat două şcoli de teatru în trei ani de facultate, dumneavoastră ce credeţi? Am aruncat cu reproşuri peste tot. Reproş, reproş, reproş. Noroi, noroi, noroi. Nimic nu e perfect şi dacă tot sunt aici, şi eu le mulţumesc profesorilor mei pentru fiecare firicel de speranţă pe care mi l-au dat. Ce poţi să faci cu o clasă de 11 fete şi 5 băieţi? Un colaj de Shakespeare care să dureze 4 ore.

Deci cred că asta se poate reglementa foarte uşor. Dai o lege. 8 locuri speciale pentru băieţi şi 8 locuri speciale pentru fete. Dacă nu se ocupă toate locurile, se păstrează proporţia. 1:1. Te asiguri că ai destui băieţi. Este inflaţie de fete momentan. Să vină acum reprezentantul actorilor în Guvern să îmi spună că nu se poate. Dar nu există aşa ceva. Pentru că noi nu avem sindicat. Este caraghios. Nu ne opreşte nimic să ne facem şi noi un sindicat din ăsta! Chiar cred că e o idee bună.

Iar apoi, racordează numărul de absolvenţi la cota de angajare pe piaţă. Ce pot eu să fac în privinţa asta din poziţia mea de prestator de servicii artistice sezoniere? Cum facem? Am văzut că e o petiţie online de centralizare, dar se cer datele de buletin. Eu mi le-am dat. Rămâne să văd ce şi cum. Vedem mâine-poimâine pe Facebook.

SONIA VREA SĂ FACĂ ÎN VIAŢĂ CEVA COMIC. SONIA VREA SĂ FIE AMUZANTĂ

Ce rol ţi-ar plăcea să ţi se ofere în viitorul apropiat?

Ooof. Ceva amuzant vreau să fac. Ceva comic. Vreau să fiu amuzantă.

Dacă s-ar fi dat note la selecţia HOP, iar tu ai fi fost în juriu, ce notă ţi-ai fi dat?

Cu siguranţă 10. Am fost artistă! Şi la Costineşti îmi voi da 10. Inevitabil. Notele contează.

În zilele de 15, 16 şi 17 iulie 2015, UNITER a organizat preselecţia pentru Gala Tânărului Actor – HOP. Juriul a fost format din: Radu Afrim, Dorina Chiriac, Radu Iacoban, Gabi Lupu și Iris Spiridon.

Interviu publicat pe platforma uniter.ro, 17 august 2015.

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here