Afis electoral care imbie la votarea tovarasului Constantin Rotaru. FOTO:www.constantinrotaru.ro
Afis electoral care imbie la votarea tovarasului Constantin Rotaru. FOTO:www.constantinrotaru.ro
Afis electoral care imbie la votarea tovarasului Rotaru. FOTO:www.constantinrotaru.ro

Partidul Alianţa Socialistă n-a avut bani să intre în alegeri, dar e sigur că va schimba ţara cu tineri dornici de “revoluţia adevărată”, dar reţinuţi la job de capitaliştii “sălbatici”.

Într-o curte din sectorul 2 al Capitalei, la doi paşi de televiziunea care, cu fesuri pe care scria “Pro Tv” şi cu Florin Călinescu şi “mânuţele alea două”, a schimbat viaţa românilor în anii ’90, o pânză, agăţată de un zid rece, face cu ochiul. “Partidul Alianţa Socialistă” – scrie mare, cu litere roşii. Roşu aprins, leninist.

În dreapta, imediat cum intri, una dintre acele gherete metalice care au adus capitalismul la scara fiecărui bloc din urbanitatea postceauşistă. O doamnă adulmecă prezenţa străină şi iese, ca la comandă, din butic. Întrebare scurtă despre sediul partidului, răspuns şi mai scurt, în registrul lui “poate”, “probabil”, “nu ştiu”.

Nu suntem cei cu imprimantele

Batem la uşă. De fapt, nici nu apucăm, pentru că uşa se deschide pe neaşteptate, ca în cărţile cu “Harry Potter”, iar o altă doamnă, prietenoasă, numai zâmbet, ne întâmpină cu o întrebare de milioane: “Sunteţi cei cu imprimantele, nu?”. Îi spulberăm speranţele explicându-i că suntem complet atehnici şi că, de fapt, căutăm pe cineva, pe oricine, “de la partid, doamnă”. În două minute, deja păşeam în biroul lui Constantin Rotaru, fost deputat în legislativul 1992-1996, actual preşedinte al Partidului Alianţa Socialistă şi etern comunist.

Comunişti din toate ţările, uniţi-vă!

Pe o masuţă tip Neoset stau câteva pliante venite de la partidele prietene. Coreea de Nord, China, Cuba, ceva ţări de prin America Latină, un inventar aproape complet al comunismului internaţional şi al “manifestelor” sale. “Avem de toate”, răspunde domnul Rotaru când este întrebat despre pliantele “roşii”. Partidul întreţine relaţii prieteneşti cu 87 de formaţiuni socialiste şi comuniste din 53 de ţări de pe glob, ne asigură preşedintele.

Admiraţia pentru Fidel Castro este, în context, inevitabilă: “Felicitări Americii Latine, unde stânga stă bine! Personal am ţinut să ajung în Cuba, ca să văd cu ochii mei dacă propaganda occidentală e adevărată. N-am găsit nimic din mizeria vehiculată în presa . Castro e un erou legendar. Şi Chavez din Venezuela e un erou!”.

“Am luat-o de sub zero”

La drept vorbind, PAS nu este venit de niciunde în peisajul partizan românesc. Un partid mic, dar dârz (“noi nu am intrat pentru nişte interese, ci pentru că avem convingeri şi ţinem la ele”), secretat din fostul PSM al lui Adrian Păunescu, “desfiinţat şi anexat de PSD în 2003, în mod abuziv şi ilegal”. Asta pentru că “scrie în lege că orice comasare se face cu aprobarea congreselor. Şi n-a avut loc niciun congres!”, rememorează Rotaru clipele dramatice.

Astăzi, nu mai contează foarte mult ce a fost atunci. Mai importantă e speranţa că viitorul se scrie la stânga. Din păcate, crede preşedintele PAS, deşi mulţi români împărtăşesc idealurile socialiste, puţini se manifestă, manipulaţi de mass-media, “care spală creiere”. Partidul, s-ar zice, ar avea şanse mari de reuşită în viitor. Trebuie doar să realizeze cetăţenii că ceea ce caută ei este de găsit doar la stânga.

PSD? “Niciodată!”, răspunde prompt Rotaru, parând orice interogaţie suplimentară despre substanţa ideologică a partidului fondat de Ion Iliescu. “Programul lor e acelaşi cu al PNL-ului”, completează fostul deputat. Războiul cu Geoană şi compania e unul mai vechi, oricum. În 2003, când PSD-ul a înghiţit formaţiunea lui Păunescu, toate sediile PSM au intrat sub umbrela celui mai de succes partid din România postdecembristă. “Probabil că ei nu prea aveau sedii şi le-au luat pe astea de nevoie”, enunţă ironic Rotaru, preşedintele de partid al cărui telefon sună pe acordurile vivace ale “Internaţionalei”. Finalul e apoteotic: “Oricum, noi am luat-o nu de la zero, ci de sub zero”.

NOUA LUPTĂ DE CLASĂ
De ce n-au tinerii timp să fie comunişti

La ora actuală, partidul are 17 filiale în teritoriu şi un număr suficient de membri care să-i permită să se înscrie la tribunal, în registrul partidelor. Rotaru e reticent totuşi când vine vorba despre statistici şi liste, considerând informaţia neconcludentă: “Importante sunt faptele. Avem sute de mii în evidenţe, dar pe mine mă interesează câţi sunt activi. La celelalte partide, membrii sunt prinşi în structurile administrative, primesc maşină pentru deplasare, diurnă, sunt pontaţi. Practic, ei se achită de o sarcină. Nu e nicio credinţă la mijloc, ci o meserie”.

Omul şi nevoile lui

În PAS, e sigur preşedintele, membrii sunt altfel. Mai altruişti, dispuşi să depună o muncă fără un beneficiu imediat, pentru că „cei de stĂnga, comunişti, socialişti, social-democraţi, pun în centrul vieţii omul şi nevoile lui”. Sunt însă probleme legate de timpul simpatizanţilor formaţiunii cu un simbol electoral cĂt un soare. Pensionarii nu prea pot participa operativ, iar tinerii sunt cam prinşi în problemele de zi cu zi.

“Revoluţie comunistă, fără vărsare de sânge, dacă se poate”

“Exploatarea omului de către om” pare să comploteze în continuare la fericirea socialiştilor români, care sunt, de fapt, mai mult comunişti, dar nu-şi pot spune făţiş aşa, din motive pragmatice. Şi pentru că sunt “revoluţionari de profesie”, socialiştii români s-au organizat mai bine, au prelungit programul de înscriere în partid până târziu în noapte.

Corporaţiile i-au înghiţit pe tinerii rebeli pasionaţi de Che Guevara şi nu le lasă timp pentru acţiunile partizane. Rotaru explică, suspinând, fenomenul: “Îmi pare rău că pierdem în fiecare zi aportul tinerilor forţaţi să-şi dedice toată ziua activităţilor de la muncă”. Dar viitorul pare tot roşu. Domnul preşedinte ne priveşe adânc şi profeţeşte: “Tot voi, tinerii, veţi face adevărata revoluţie comunistă în ţara asta, pe cale democratică, fără vărsare de sânge dacă se poate. Şi se poate, d’asta e frumos”.

FIŞA POSTULUI
Să vrea, să ştie, să poată

Deşi nu s-ar zice, Partidul Alianţa Socialistă e ca în filmele americane cu spioni. Vezi un birou, auzi o voce care emite consideraţii şi directive, dar în spatele scenei o armată credincioasă lucrează cu aplicaţie. Resursa umană e selectată pe sprânceană. Să vrea, să ştie şi să poată – iată calităţile esenţiale pe care trebuie să le întrunească orice membru PAS.

“Momentan ne organizăm, iar asta cere timp. Oamenii noştri muncesc chiar mai mult decât la un partid parlamentar, e un volum de efort extraordinar. Avem iniţiative pe rol, iar pentru fiecare trebuie să strângem 100.000 de semnături pentru a intra în parlament”, ne asigură preşedintele Rotaru. Şi dezvoltă: “Afară cu toţi intermediarii care vând energia electrică! Nicio întreprindere producătoare de energie electrică nu mai trebuie privatizată. De asemenea, trebuie reglementate urgent exproprierile. Altfel se tărăgănează la nesfârşit îmbunătăţirea infrastructurii rutiere”.

NOSTALGIA
În căutarea comunismului pierdut

Constantin Rotaru e un comunist. O recunoaşte scurt, fără a simţi nevoia să ofere explicaţii suplimentare. După cum recunoaşte, la fel de rapid, că înainte de 1989 oamenii au stricat sistemul. Ideile sunt însă, încă, în picioare. “Partidul Comunist a fost trecut în afara legii, dar fără argumente. Au interzis orice manifestare a lui, fără să-i impute nimic concret. Nu s-a demontat niciun principiu comunist. De fapt, nici nu se poate!”, îşi face curaj singur preşedintele PAS.

Crede cu tărie că “lovitura de stat din 1989″ nu a fost dată împotriva comuniştilor, ci a statului român însuşi. Piaţa de consum a fost obiectivul principal. “După informaţiile mele, capitalismul intra în criză la mijlocul anilor ’90 dacă nu cădea comunismul. Fenomenul doar s-a amânat. Să vedem acum ce vom face”, anunţă ameninţător Rotaru. Preşedintele PAS este însă, până la capăt, un optimist. Crede sincer că viitorul României şi al lumii, în general, ţine de ideile vehiculate la stânga spectrului politic.

Şi e convins că, dacă declicul nu se produce curând, vom asista la revolte sângeroase. “Asta ar fi tragic”, conchide omul care pretinde că “eu am început să fac politică pe 22 decembrie 1989, până atunci n-am fost nimic, diferenţa e că eu fac politică de stânga, pe când ceilalţi fac de dreapta”. După Rotaru, uninominalul e o bestie care devorează formaţiunile mici şi foarte mici: “Nu ne fac viaţa grea, ne omoară pur şi simplu, domnule!”.

DIN HIMERELE DEMOCRAŢIEI
Dileme socialiste: de ce să nu se dea bani la toţi?

Optimismul aparent nefondat al lui Constantin Rotaru este completat cu o doză suficient de puternică de realitate încât să realizezi că glasul partidelor mici ale României ar trebui luat în seamă. Pline de iluzii, teorii conspiraţioniste şi proiecte sforăitoare, aceste formaţiuni nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât “granzii” parlamentari. Sunt doar o Românie la scară mai mică, sorbind cu egal nesaţ apariţiile de primă pagină ale tabloidelor şi ultimele veşti despre criza financiară, într-un melanj dramatic, hilar, lucid şi real.

PAS nu face notă discordantă. Va spulbera concurenţa în viitor şi va modifica destinul românilor! Zâmbetele trezite nu anulează însă punctele în care socialiştii lui Rotaru chiar au dreptate. Şi de care mai nimeni nu vorbeşte. Exemple sunt multe. “Dacă românii au dreptul de vot şi de a fi aleşi indiferent de avere, cum se împacă asta cu un articol din legea electorală care stipulează că trebuie plătită o taxă de 800 de euro pentru fiecare candidatură?”, se întreabă, retoric, Rotaru. Altul: partidele parlamentare sunt finanţate de la buget. “Nici PCR n-a fost finanţat de la buget! Dacă şi eu, PAS, un partid mic, pot să mă păstrez pe linia de plutire şi să lupt cu tine, partid parlamentar, de ce tu să primeşti bani publici?”, plusează fostul deputat.

Câteodată, Constantin Rotaru întreţine şi dialoguri imaginare, tăind aerul cu mâna ca şi cum ar alunga himerele: “Măi, Şerbănescule, măi nebunule (n.r. – economistul Ilie Şerbănescu), dacă vrem ca lumea să funcţioneze corect, trebuie să renunţăm urgent la statul minimal. În acest moment trebuie să înţelegem că avem nevoie de un stat puternic, cu pârghii”.

“Primarul Oprescu e băiat bun, bine intenţionat, deşi nu de stânga. Aş zice că e fără culoare. Probabil vrea să fie de stânga, dar nu ştie încă. N-am stat de vorbă cu el pentru că nu cred că este încă pregătit să asculte” Constantin Rotaru, preşedinte PAS

CIFRE. La alegerile parlamentare din 2004, partidul prezidat de Constantin Rotaru a obţinut 28.429 de voturi la Camera Deputaţilor şi 37.019 la Senat. Patru ani mai târziu, în cadrul localelor din vară, candidaţii PAS au strâns 57.896 de voturi. Rezultatul? 35 de consilieri locali au fost aleşi de pe listele electorale înaintate de formaţiunea socialistă.

Articol realizat in colaborare cu Vlad Stoicescu si publicat si in „Evenimentul zilei”, la 26 noiembrie 2008.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here