Cartea Moscova-Petușki, de Venedikt Erofeev (traducere din limba rusă și note de Emil Iordache), a fost publicată de editura Polirom în anul 2014. Superb imn de slavă beției metafizice – care și ea face lumea îndurabilă!
Cititori, îl știti dumneavoastră pe Venedikt Vasilievici Erofeev?, el a fost fiul unui om care și-a făcut Gulagul, șaisprezece ani și-a făcut Gulagul, și nu i-a dat satisfacție lui Stalin murind acolo, el a murit în libertate, câtă libertate putea fi și în Uniunea Sovietică, iar fiul său, Venedikt Vasilievici, s-a născut într-un mic oraș din cel mai îndepărtat nord, dincolo de cercul arctic, și a moștenit puterea tatălui său de a rezista întru adevăr, el, fiul, a crescut rebel, a intrat la Universitate, la Litere, la Moscova, dar l-au exmatriculat, el, fiul, a vagabondat pe la multe școli si institute, toate înalte, toate l-au dat afară, pentru că avea un comportament necuviincios, căci Venedikt Vasilievici nu știa să fie cuviincios, el a trăit din slujbe mărunte, și multe republici sovietice a luat la pas, a fost în Lituania, cum și în Uzbekistan a fost, a fost în Belarus, cum și în Tadjikistan și Ucraina a fost, și nu a fost slujbă pe pământ pe care să o refuze, el a trăit viața și a terminat în 1969, la treizeci și unu de ani, o carte, iar acestei cărti i-a dat titlul Moscova-Petușki, cartea era o capodoperă, dar nici ea nu era cuviincioasă, și nu a putut fi publicată în Uniunea Sovietică decât atunci când sfârșitul era prea aproape ca să mai conteze, abia în 1989 a apărut, dar era prea târziu și pentru Venedikt Vasilievici, căci și el își avea deja cancerul, și în 1990 s-a săvârșit de cancerul său, ceea ce nu înseamnă că Moscova-Petușki nu și-a cunoscut gloria, căci poemul, cum i-a spus Venicika însuși, într-un exces de autoironie, sau poate că de luciditate, a circulat în samizdat, a trecut de la un cititor la următorul, în clandestinitate, deloc obscură, poemul a uimit, a tulburat, a încântat, ba chiar s-a și publicat, tocmai în Israel, la Ierusalim, la Ierusalim!, și în cartea aceasta se amestecă Ilf și Petrov și bunul Hrabal și se deplânge ignoranța cu privire la moartea lui Pușkin, nimeni nu mai știe de ce a murit Pușkin!, și niciodată nu ni se spune că poetul a murit într-un duel, încercând să-și salveze onoarea, iar Moscova-Petușki e o satiră cumplită, dar e cumplită pentru că este adevărată, și în satira aceasta un bărbat încearcă să ajungă de la Moscova la Petușki, cu trenul, cum altfel?, să-și vadă fiul preșcolar, care cunoștea deja litera u, și trebuia răsplătit cu un pumn de alune, bărbatul călătorește către Petușki, unde este așteptat și de o femeie, dar el nu poate să ajungă până acolo, pentru că bea, bea, bea, bea, bea, și toată cartea devine un magnific elogiu ridicat puterii alcoolului de a trece omul de la o stație la următoarea, bărbatul bea și spune povești, și ascultă povești, și cunoaște alți bărbați și alte femei, el îi dă sticlei de votcă tot ce este al sticlei de votcă, el făurește noi băuturi, amestecându-le pe cele vechi, el își plătește călătoria în povești, deși nașul preferă paharele, dar pe el îl îndură și asa și-l botează Șeherezada, și toate se pot căuta și toate se pot înțelege când omul are suficientă băutură cât să se gândească sincer la el și la ceilalți și să nu îi fie greață de existență, și Venedikt Vasilievici – lăudat fie-i numele! – e blând, e blând cu sufletul omului, el niciodată nu scuipă pe ce e adânc în sufletul omului, el știe că oamenii au nevoie de toată această beție și de toată această mahmureală ca să îndure, să îndure, să îndure, să îndure, să îndure, căci e singur omul pe pământ, și chiar iubirea, dacă mai poți visa la o iubire, e spulberată de realitate, întotdeauna e spulberată de realitate, și atunci trebuie să bei din nou, ca să poți visa mai departe, și omul nostru nu ajunge de la Moscova la Petușki, poposește pe un alt tărâm, la fel de fantastic și de crud și de înnebunitor cum este întotdeauna ziua în care totul deja s-a băut și aripile speranțelor au fost zdrobite și nicio gară nu mai urmează, și trenul ajunge la capăt de linie, și nu e nimic dincolo de toate acestea, nimic dincolo, nimic.
