Este marți, 20 decembrie 2016, sunt orele amiezii. La hotelul Sheraton din centrul Bucureștiului, peste o sută de copii au luat loc în Sala Platinum, au venit să vadă un spectacol de teatru. Sunt copii care provin din familii nevoiașe – care din București, care din Urlați sau Măriuța (județul Prahova). Pentru mulți dintre ei a fost prima dată când au fost la teatru. De toate acestea s-a îngrijit Asociația “Ana și copiii”, care în acest an a avut un partener important în a le oferi copiilor cadouri la sfârșit de ani: Orange.
Copii se miră și se entuziasmează, căci tocmai șe vorbește un vânător (are și o toporișcă de jucărie, la brâu). Nu vezi în fiecare zi un vânător în carne și oase, așa că mirarea și entuziasmul sunt justificate.
Mai mult, vânătorul le cere ajutorul să-și recupereze soția care a încăput pe mâna Mumei Pădurii (nesuferită creatură). Suntem în pline Aventuri din Pădurea Fermecată.
Vânătorul are barbă și părul lung (el este jucat de Geo Vișan, actor, omul din inima trupei Ingenuo – http://www.ingenuo.ro/), este un vânător meloman – de gât poartă o chitară și, din timp în timp, propune referene care sunt imediat adoptate de cei din sală.
Vânătorul poartă numele Johan. Pe soția sa o cheamă Matilda. Johan îi tot întreabă pe copii cum să procedeze la fiecare răscruce importantă din poveste, iar copiii îi dau întotdeauna soluția cea mai bună, dar bineînțeles că pădurarul nu îi ascultă, fiindcă pentru a ajunge la finalul fericit trebuie să facă și greșeli. Copiii tocmai învață că și în teatru e exact ca în viață.
Măgărușul și realitatea
Muma Pădurii este, în cele din urmă, înfrântă și transformată într-un măgăruș, spre bucuria spectatorilor. Urmează un moment artistic oferit de copiii din Mariuta, care interpretează colinde, apoi un splendid spiriduș împarte darurile pe care Moș Crăciun le-a adus pentru fiecare.
Iar când toate acestea se termină, e deja seară peste București. A început vacanța de iarnă. Lumea de basm s-a terminat, iar copiii se întorc în realitate. Aici, lupta cu Muma Pădurii continuă.
Asociația Ana și Copiii are grijă, în mai multe centre de zi, de 317 copii nevoiași, din București, județul Călărași și județul Prahova. Le oferă nu doar o masă caldă și un loc unde să se joace și să își facă temele. Asociația le dăruiește șanse la o viață decentă. Primul dintre acești copii este Ana, care e, acum, elevă de liceu.
În realitatea de dincolo de basm, Mihaela Voivozeanu conduce Asociația ‘Ana și Copiii’ mergând permanent pe sârmă: nu are un buget consolidat, măcar pe un an de zile. Nu, banii se strâng de la lună la lună, căci binele se face greu. Dar nu se mai teme: a plecat de la cinci copii, cărora trebuia să le ofere un sandwich. A trecut aproape un deceniu de atunci.
Ana are șanse
Mihaela, care a lucrat înainte în sistemul public de protecți e a copilului, o știe pe Ana de când avea un an: “Când am cunoscut-o, mama Anei avea douăzeci de ani și mai mulți copii. Nu a fost niciodată la școală și nu înțelegea de ce copiii nu pot sta și singuri. Ea mergea și făcea curățenie la o patiserie, tot ce câștiga le aducea lor. E o femeie muncitoare, dar neavând educație nu avea alternative.”
Acum, Ana locuiește la Mihaela și la soțul Mihaelei acasă. Mama sa a plecat în Germania, tatăl are viața lui. Dar e mult mai bine așa pentru Ana, mama ei a fost de acord.
Ana e adolescentă acum, e o elevă bună, dar – și mai important – e un om bun. Învață la Liceul Carol I, prin Crângași… Zâmbește mult și frumos. Aici a primit șansa de a învăța puterea unui zâmbet.
Copiii din uscătorii, scări de bloc și depozite de construcții
V-am spus că viețile acestor copii n-au început bine. Provin din familii mutilate de sărăcie, au locuit prin uscătorii, prin scări de bloc, prin depozite de construcții, întotdeauna prea aproape de granița cu strada.
Iar Asociația Ana și copiii caută să îi ajute nu doar pe copii, ci și pe părinții lor. Le caută locuri de muncă, îi înscriu la A doua șansă, pentru a-și relua studiile, de ajung să învețe cot la cot cu copiii lor. Dar, pe de altă parte, când ai nouă copii și trebuie să speli și să faci de mâncare pentru toți? Ăsta e un job full-time, nu-i așa? Să nu uitați acest amănunt. Realitatea e ridicată pe astfel de amănunte.
Mihaela i-ar lua pe toți copiii acasă, ca pe Ana. Visează la un centru de zi pentru o sută de copii.
A nu uita
Sunt peste tot doamne și domnișoare aici, la Ana și copiii. Ele au mai mult suflet Tocmai de aceea se caută voluntari bărbați. Copiii au mare nevoie de modele masculine. În cele mai multe dintre familiile în care s-au întâmplat, tații aveau probleme mari.
Multe destine s-au schimbat aici la Ana și Copiii. Primii copii din centru au locuri de muncă, câștigă salariu, sunt la casele lor, chiar dacă stau în chirie. Și se întorc să ajute. Aici e și o școală în care înveți să fii buni. Se întorc, da, lângă voluntari, fac zacuscă, zugrăvesc centrul.
Cândva, la centrul din București era de găsit și cățelul Bruno. Și el e mare acum, a fost retras într-un mediu cu curte. Copiii care l-au cunoscut nu l-au uitat. Nu ai cum să îl uiți pe Bruno. Aici, copiii au primit și șansa de a învăța să nu uite.
Rezultatele școlare? Depinde de unde a început fiecare elev. Cei mai mulți sunt în risc de abandon școlar. Vorbim despre copii care nu au unde să mănânce și să doarmă, n-ați uitat.
Și spune Mihaela: Cu premianții și cu olimpicii poate să lucreze toată lumea. Important e să lucrezi cu cei cu care nu poate lucra nimeni. Acolo vezi cât ești de bun specialist, când recuperezi un copil căruia nimeni nu îi dă nicio șansă.
A, să nu ocolim și acest aspect: păduchii. Dacă au păduchi, copiii nu mai sunt primiți la școală până când nu vor mai avea. Și cine să îi curețe de păduchi? Tot aici, la centru, se întâmplă și asta.
Cel mai mare copil de la Ana și Copiii e deja major. Vrea să se facă avocat. Toți copiii de aici învață la școli publice. Unii sunt doar în grija bunicilor și au un părinte plecat cine-știe-pe-unde-în-Spania-sau-Italia.
Nu au întotdeauna cele mai bune haine. Și, ce credeți că se întâmplă? Exact: ceilalți copii râd de ei, pentru că părinții lor nu au disponibilitatea să le explice că e sub-uman să râzi de cineva doar pentru că nu are haine la fel de bune ca ale tale.
Cei care nu știu nici să citească un ceas
Și tot doamnele și domnișoarele de la Asociație aleargă și să le facă acestor copii acte, pentru că, da, mulți pleacă în viață chiar și fără identitate. Și nu îi judecați pe părinți înainte să citiți mai departe!
Unii (mulți!) sunt analfabeți, nici ceasul nu știu să îl citească, se orientează după cât de multă lumină e afară. Există și așa ceva în viața adevărată.
Și știți cât de greu se convinge un astfel părinte să își lase fata și la liceu? Mai ales acum, când sunt atâția derbedei pe străzi?
Ana a primit toate șansele de a nu rămâne captivă în acest cerc. La fel și ceilalți 316 copii. Iar acesta e abia începutul, să știți.
Căci Ana și copiii este, mai ales, despre viitor.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Orange sărbătorește reușitele Asociației „Ana și Copiii”, prin organizarea a trei spectacole de teatru interactiv. Acestea vor avea loc între 14 și 20 decembrie, în București și Fundulea, județul Călărași (două ediții).
Fiecare reușită merită sărbătorită este campania de Pre Pay de Crăciun de la Orange. Orange va oferi în acest an cadouri de Crăciun tuturor copiilor din centrele ‘Ana și copiii’.
