Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos – o zi de mare sărbătoare (și) pentru credincioșii creștini-ortodocși – a fost transformată, prin alchimia miraculoasă a statului român, într-un nou prilej de bâlci.

Ministrul Vela, care s-a arătat în pozițiile sale publice un strălucit alfabetizat asimptomatic, s-a încârdășit cu Patriarhul Daniel, în vederea nașterii super-agentului de proximitate, care împarte deopotrivă amenzi și lumina sfântă și supervizează deferirea cu anafură a populației.

Numai că iată că apare președintele Iohannis și condamnă cu fermitate așa-zisul protocol dintre Ministerul de Interne și ONG-ul de utilitate publică BOR.

S-a putut ajunge aici și pentru că protocolul a fost anunțat în prime-time, nu s-a semnat pe sub mână și fără recurs, cum s-a întărit de zeci de ani simbioza stat-BOR.

Am scris despre protocoalele puterii BOR pe site-ul Să fie lumină. Cine e curios cum s-a consolidat puterea ONG-ului de utilitate publică adăpat anual cu milioane de euro bani publici – are acolo un rezumat.

Numai că nu s-a terminat mica istorie a acestei săptămâni! Căci mâna invizibilă a Patriarhului l-a întors ca pe o clătită pe președintele Iohannis. Au ieșit din schemă sectoriștii – nu ne mai aduc lumina și paștile, nu ne mai pun la boxele Loganurilor cu nume de MAI Hristos a înviat din morți. Dar pot să umble din casă în casă slujbașii Domnului.

Auzind una ca aceasta, Iohannis a ținut un nou discurs furios, în care a înfierat clasa politică așa, în general. Și cu popimea a rămas tot cum a fost: nu trebuie respectată ordonanța de urgență în cazul BOR, cum Biserica nu trebuie – ferească Dumnezeu –să plătească taxe și impozite.

Am ratat acest splendid omagiu involuntar adus teatrului absurd – polițiști împărțind anafură și, eventual, pulane credincioșilor. Dar cu ceva-ceva tot ne-am ales: am văzut că statul laic România e un fel de glumă.

De altfel, nouă nu ne rămâne decât să constatăm harababura generală care este statul român. Nu știm nici măcar câți bugetari bugetăresc în România. Ne-o spune cu nonșalanță ministresa de la Muncă.

Starea de incompetență a statului român se transpune în stare de violență domestică (s-a scris) și în stare de incertitudine economică, de-ți iei bocceluța și pleci cât vezi sparanghel cu ochii în Germania.

România este, de facto, un stat eșuat, în care coexistă reflexe feudale (BOR-ul excelează), reflexe dictatoriale și reflexe comunistoide (minciuna este instituționalizată).

Totul, desigur, într-o splendidă notă de ridicol, de care nici bulgarii n-au parte (vezi și cazul directorului de spital județean din Vrancea, uns de baronul Oprișan, deși era cunoscut cu antecedente penale, de când furase conservele sinistraților la o inundație – infectat, directorul a șterpelit calculatorul de la birou și s-a carantinat într-o pensiune).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here