Acest articol, care este, în definitiv, o sumă de mărturii despre obiceiurile de muncă și viață ale comisarului european Corina Crețu, ar trebui să ne tulbure mai mult, dar a trecut mai degrabă ignorat. Oricum, mai puțin băgat în seamă decât trecutul tabloidal al aceleiași, care – așa cum informau prompt gazetele – i-ar fi frânt inima ditamai secretarului american de stat Colin Powell.
Știm: electorul român prezintă o foarte redusă capacitate de a fi atent măcar la ce se întâmplă între granițele colegiului său electoral. Bucureștiul e departe, iar Bruxelles-ul, ce să mai!, în imaginarul colectiv nici nu există.
Trăim ca vechii daci. Sarmizegetusa e granița lumii, iar noi, aici, la interior, suntem buricul său. Așa a fost posibil exportul masiv de impostură, de nesimțire și de incompetență pe care l-a tot făcut România înspre Belgia în ultimii opt ani.
Așa a fost, așadar, posibilă balcanizarea cu tușe românești a Parlamentului European și acum – iată – și a Comisiei Europene. Așa a fost posibil și să fim, atât de des, mândri că suntem români!
Așa a fost posibil ca Bruxelles-ul să devină refugiu pentru acest securist sau pentru prințesa-moștenitoare Elena Băsescu, atât de cunoscută după numărul de la autovehicul și capacitatea redusă de a se exprima în limba română, sau pentru omul de fotbal și de oi Gigi Becali, între timp întemnițat, dar și eliberat, căci, la români, furtul se iartă repede, sau pentru defunctul patriot Corneliu Vadim Tudor, mare cetățean de cultură și calomnie. Așa a fost posibil să colcăie valoarea în atâția politicieni români de anvergură europeană, acești titani ai viziunii politice, acești gigantești tallyeranzi și monneți de Dâmbovița.
Așa a fost posibil, deci, ca România să se facă în mod constant de râs, deși Comisarul European nu este, propriu-zis, al României, ci al familiei sale politice. Și chiar despre obiceiurile familiei politice social-democrate este, mă tem, vorba aici.
Corina Crețu, cea care a ieșit de sub mantaua lui Ion Iliescu, este o reprezentantă de seamă a acestei mentalității boierești cu Europă la rever. Pe scurt, informațiile care ne vin dinspre lumea civilizată arată că dra. Crețu este, de-acum, o „cocoană”.
Iar cocoanei-comisar, iată, totul i se cuvine. Niciun privilegiu nu este îndestulător. Programul de muncă trebuie să se mai relaxeze puțin, când cocoana nu e matinală, concediile se pot îmbina plăcut, dar și util cu vacanțele, iar angajații, la o adică, au ceva de sclavi din profil și pot să mai facă și ei o treabă în folosul interesului european al cocoanei-comisar.
Informațiile din acest articol arată că dra. Crețu a dus în inima Europei vechiul, strămoșescul meltenism politic, moștenit de la nomenclatura comunistă, transmis, prin Iliescu, către Năstase și, de aici, către Ponta.
Școala politică la care a ucenicit Corina Crețu este exact această universitate a rangurilor pe care și porcii din ferma lui Orwell ar fi invidioși. Exact această academie de parvenire rapidă, de îmboierire până la pierderea echilibrului, pefect adecvată Evului Mediu timpuriu. Că se întâmplă în Uniunea Europeană, în mileniul al III-lea, ne privește, totuși, pe noi. Ar trebui să ne crape obrajii de rușine, căci cocoana-comisar este, mai mult decât am vrea să acceptăm, oglinda noastră. Ca societate, exact așa arătăm.
Articol publicat pe www.catchy.ro, 12 decembrie 2015.
